Un an este un timp suficient de lung pentru a oferi context de introspecție relevantă. În același timp, un an este și suficient de scurt pentru a nu uita, neglija, irosi ocazia de a integra întâmplările lui. Am profitat de oportunitatea închiderii de an pentru a-l conține mai clar. Recunosc din start că 2023 a fost un an blând, cu o incredibilă putere de a mă atinge direct în inimă. Scriu acest articol cu recunoștință pentru lecțiile, experiențele și binecuvântările lui. Le scriu ca să mi le așez în cap dar și dintr-o nevoie de a face loc pentru ceva nou.
3 lecții importante:
- Adevărul și dreptatea sunt cruzimi dacă nu sunt însoțite de iubire
Lecția asta m-a izbit. Mereu am crezut în adevăr și dreptate. Nu mă așteptam să fie folosite pentru a manifesta cruzimea. Anul acesta a creat contextul de a vedea cu ochii acest adevăr nou: conectarea este condiția sine qua non a comunicării adevărurilor și valorilor proprii. Oamenii nu pot oricând conține realitatea și etica. Deseori, le este necesar un spațiu (de pregătire, de siguranță, de resurse) pentru a face față realității.
- Iubirea necesită antrenament și competență
Lecția asta m-a prins nepregătită. Am considerat până acum că a iubi pe cineva este simplu și se întâmplă chimic, spontan, prin deschidere emoțională reciprocă. Anul acesta am putut vedea cum poate deveni imposibil să fii deschis spre un altul chiar dacă există dorință reciprocă de conectare. Am devenit conștientă de felul în care mintea poate sabota și crea evitări spontane, de ne-evitat, cu valoare de destin.
- Pierderea este condiția schimbării
Și această lecție a avut impact în mine. Am descoperit că schimbarea vine cu pierderi asociate iar ați dori să ai tot ce ai avut până acum, dar și ceva diferit pe deasupra, este imposibil. Schimbarea vine cu pierderi absolut necesare pentru a crea spațiu pentru nou. Pierderile pot fi materiale dar și umane. Am pierdut relații și oameni. Aceasta este factura asumată pe care o plătesc anual pentru schimbare, actualizare, noutate.
Două experiențe care m-au uimit:
- Mi s-a dat fără să primesc
Am avut revelația acestei legături lipsă între a da și a primi. Am descoperit că au fost oameni în acest an care mi-au dat ceea ce eu nu am putut primi. Uneori a fost atenție, alteori suport, alteori chiar conectare. Mintea recunoaște intenția lor, dar sistemul meu nu a semnat de primire deși era ceva bun și dorit de mine. Motivul pentru care mi-am deschis apărările în loc să-mi deschid sufletul, rămâne un mister de deslușit în viitor.
2. Am dat fără să fie primit
Evident, în același timp, am descoperit reciprocitatea acestui balamuc existențial. Am observat cu uimire cum dau ceva bun, dorit de celălalt, dar, fără să fie primit. Am putut identifica cu mai multă detașare cauzele: necesitatea vulnerabilizării, a abandonării în experiență sau a renunțării la control pentru a putea primi.
o emoție dominantă
Emoția anului a fost bucuria. În acest an, am fost des și intens bucuroasă pentru mine dar și pentru ceilalți. Experiențele au fost intense și de top. Am râs pâna la lacrimi și am plâns din toată inima. Am putut simți plinul existenței pentru prima dată, am putut valida ceea ce ESTE ca fiind absolut necesar.
un gând recurent
M-am tot gândit că dorința chiar poate fi o pacoste, chiar dacă este dorința de mai bine. Am urmărit momentul în care nu mai servește elanului vital și devine o pacoste. Am observat că este acel moment în care îi devii captiv. Dorința este sursă de viață doar când susține entuziasmul, nu și când te atașezi de obiectul ei. Atașarea de obiectul dorinței devine captivitate în secunda doi de la fixare.
În concluzie, vreau să trimit recunoștință în univers pentru cele mai stranii binecuvântări care au făcut din 2023 anul meu de suflet plin (de sens și semnificații):
-pierderi necesare și suficiente
-ratări existențiale și transformatoare
-cadouri primite și nefolosite
-renunțări aducătoare de pace
