Automanipularea

Am înțeles că tot ceea ce se întâmplă în viața mea era efectul unor nevoi nesatisfăcute, ca urmare a unei traume și a proiectării în prezent a unor situații trecute. Acestea determinau gândurile, emoțiile și relația cu realitatea. Am început să iau notițe, să pun întrebări, să urmăresc în clienții mei zona de deficit și să corelez toate acestea cu atitudinea lor față de sine, față de ceilalți și față de viitor. Am realizat că există trei mari surse de neclaritate: lipsa de contact (indezirabilitatea), nesiguranța (insecuritatea) și insuficiența. Acestea deformează informația venită din realitate și creează experiențe similare prin felul în care răspundem emoțional și cognitiv situațiilor.

Manipularea presupune existența unei persoane care are interesul să obțină un comportament de la ceilalți, deși acel comportament ar fi în detrimentul lor. Manipularea poate fi însă auto-manipulare atunci când noi înșine facem ceva în detrimentul nostru. Automanipularea se realizează atunci când suntem captivi în scenariile indezirabilității, insecurității și insuficienței. În aceste scenarii ajungem prin lipsa de conștientizare a stărilor de necesitate, prin sensibilități rămase în urma unor suferințe emoționale și prin proiectarea trecutului în prezent în mod repetat.

Scenariul indezirabilității

Oamenii captivi în acest scenariu sunt în relații nesatisfăcătoare, lipsite de autenticitate, imature, pline de comunicare falsă, pretenții, conflicte, separare emoțională. Când ești în această capcană auto-manipulatoare, nu îți iei informația din realitate, ci dintr-un amestec de nevoi nesatisfăcute, traume și proiecții ale trecutului în prezent. Dacă ești în scenariul indezirabilității și iubitul/iubita ta îți spune că are o relație de prietenie cu altcineva, cel mai probabil vei „auzi“ că nu te mai iubește și că te va părăsi, deși a spus doar că are o relație de prietenie nouă. Acest lucru se întâmplă pentru că ai un sistem de falsificare interior care te împiedică să ai acces la realitate, atunci când aceasta este prea înfricoșătoare. Ca să te aperi de respingere, ești atât de atent la orice semn, încât ajungi să o provoci prin faptul că întrerupi legătura cu persoana care te-ar putea respinge.

Scenariul insecurității

Acest scenariu este generator de frică de respingere, frica de a fi părăsit, frica de a vorbi în public, frica de viitor, frica de a-mi pierde jobul, frica de a nu avea bani, frica de evaluare, frica de a nu fi cel mai bun, frica de a fi înșelat, frica de a fi umilit în public, frica de a fi nedreptățit, frica de a rămâne singur, etc. Nevoia de securitate întreruptă de experiențe de pierdere, trădare sau nedreptate falsifică interpretarea realității, ceea ce gândim sau ceea ce facem prin mecanisme inconștiente de apărare față de pierdere, trădare și nedreptate. În acest scenariu, frica devine anxietate și modifică atitudinile cu privire la sine, la ceilalți și relații, lăsând nevoia de securitate, în continuare, nesatisfăcută.

Oamenii care sunt captivi în acest scenariu vor evita experiențele care ar putea reprezenta un pericol la adresa securității lor emoționale, umplând viața oamenilor de oportunități ratate. În același timp, scenariul ar putea genera certuri și conflicte într-o încercare de a obține un mediu relațional profund controlat. Controlul asupra relațiilor va produce experiențe emoționale sterile și va îngheța experiența în încercarea de a bloca schimbarea. Orice schimbare este posibil să fie receptată ca periculoasă, fiind asociată cu pierderea.

Scenariul insuficienței

Acest scenariu automat de atitudine și comportament este creat prin frustrarea îndelungată a unei nevoi de semnificație în urma unei traume de umilire. Această experiență este creată la nivel cognitiv de gânduri precum „nu sunt suficient de bun“ sau o preocupare obsesivă pentru a fi „cel mai bun“. Emoțional, rușinea și vinovăția sunt emoții acoperite de furie și se exprimă prin ea. În straturile emoționale profunde se poate afla multă tristețe blocată. Comportamental, experiența insuficienței poate crea atât comportamente de Victimă, cât și comportamente de Agresor sau Salvator, situându-ne în triunghiuri dramatice.

Stima de sine, ca ansamblu de atitudini și opinii despre noi înșine, se află la baza acestui scenariu. Automanipularea funcționează, în acest scenariu, prin faptul că acesta decuplează de la realitate și denaturează informațiile păstrând nevoia în deficit, iar și iar, în circularitate, felul în care scenariul propune satisfacția devenind steril și ineficient. Oamenii care sunt captivi în acest scenariu se vor afla în situații și relații care vor deveni o sursă perpetuă de insatisfacție în urma comparărilor sociale permanente. Un om captiv în acest scenariu va recepta lumea în termeni de inferiorități și superiorități, umplându-se de frustrare. Orice evaluare care te poziționează în avantaj pe un criteriu este dublată de un dezavantaj pe al criteriu, ceea ce face ca satisfacția de moment să fie urmată de insatisfacție și de o presiune și mai mare pusă pe sine în încercarea de a evita insatisfacția. Acest lucru este cu putință doar prin ieșirea din scenariul insuficienței.

Automanipularea înseamnă autosabotare ne-conștientizată. Practic, simțurile, gândurile  și răspunsurile tale emoționale devin bariere în obținerea siguranței, încrederii și relațiilor satisfăcătoare. Felul tău de a recepta realitatea, de a o analiza și de a răspunde emoțional la ea poate fi în avantajul tău dacă deconspiri psihologia automanipulării prin metoda C.L.A.R. Acest lucru este cu putință atunci când devii conștient de felul în care creează realitate nevoile, traumele și proiecțiile.

Află mai mult..