Soluția creatoare de probleme

Ce este mâncatul emoțional?

A te alimenta este o nevoie fiziologică de a hrăni organismul. Cu toate acestea, este greu de distins între funcția biologică și cea psihologică. Acest lucru se întâmplă deoarece hrănitul bebelușului are loc ori de câte ori acesta experimentează disconfort, ca o modalitate de a regla starea apărută. Cu trecerea timpului, nemulțumirea, nerăbdarea sau frustrarea se reglează prin ceva bun, creându-se o legătură între a hrăni organismul și reglarea emoțională.

Mâncatul emoțional apare atunci când reglăm emoții prin funcția de hrănire a organismului. Deși pare la prima vedere o soluție, această modalitate de coping creează probleme în lanț atât pentru organism, cât și pentru psihic. Dacă pentru organism problema se numește obezitate, pentru psihic se numește dependență, care va susține evitarea de sine. De cele mai multe ori, felul în care ne alimentăm are legătură mai mult cu ceea ce simțim, gândim, cu ceea ce ne imaginăm și cum interpretăm o situație, decât cu stimuli externi care ar putea provoca comportamentul.

Ce se află în spatele mâncatului emoțional? EMOȚII În spatele mâncatului emoțional poate fi anxietate

De multe ori frica apare ca răspuns automat atunci când sesizăm un posibil pericol. Se poate ca frica să fie în spatele mâncatului emoțional? Cu siguranță! La fel ca și tristețea, rușinea, vinovăția sau furia. Atunci când frica devine un răspuns des pentru copil, când devine excesiv și fără un motiv foarte vizibil și începe să afecteze calitatea vieții sau chiar îl împiedică din a face ceea ce trebuie sau își dorește să facă, atunci frica devine anxietate. Atunci când nu există antrenamentul emoțional necesar, anxietatea poate fi ascunsă și evitată prin mâncat emoțional. Dacă emoția este identificată și nu trece automat și neconștientizat în comportament compulsiv, ea doar transmite un mesaj despre o nevoie.

În spatele mâncatului emoțional poate fi depresie

Tristețea apare ca o reacție normală, trecătoare, pe când depresia afectează sistemul psihic pe termen lung și nu dispare de la sine. Atunci când situațiile de viață nu sunt gestionate sănătos sau devin copleșitoare, este posibil să contribuie la episoade depresive, apăsătoare, letargice. Depresia clinică însă este un răspuns emoțional permanent, irațional, confuz și nesatisfăcător, care va ține pe oricine blocat într-o lume paralelă, plină de neputință și pericole imaginare. În aceste situații, este important să ghidăm copilul spre a înțelege corect o situație și spre a accepta că mâncarea nu va regla emoția, doar o va evita, urmând a reveni cu putere înapoi, în scurt timp. Atât pentru adulți, cât și pentru copii, soluția sănătoasă este să ne trăim emoțiile!

În spatele mâncatului emoțional poate fi inferioritate

Rușinea apare ca o reacție normală atunci când un copil simte că nu aparține unui grup dorit, că nu atinge un standard și este suficient de puternică încât să afecteze stima de sine. În schimb, rușinea poate fi ascunsă sub mâncare ca o strategie creativă de a fi evitată. Chiar dacă este o emoție normală, stresul excesiv poate provoca o stare permanentă de inferioritate și atunci poate deveni problematică. Poate să îl împiedice pe cel mic din a se dezvolta, a crește emoțional și intelectual. Inferioritatea este un răspuns emoțional permanent, irațional, confuz și nesatisfăcător, care îl poate ține blocat într-o lume paralelă, în care el nu există, nu contează și nu are valoare.

În spatele mâncatului emoțional poate fi vinovăție

Vinovăția este normală și e o reacție sănătoasă atunci când copilul sesizează că a încălcat unele standarde morale sau etice, sau limitele și drepturile altor persoane. Ea însă poate deveni copleșitoare și automată, ducând la culpabilitate. Culpabilitatea nu mai are legătură cu limitele, ci reprezintă o reacție de vinovăție chiar și atunci când responsabilitatea individului într-un context nu este evidentă. Culpabilitatea este un răspuns emoțional permanent, irațional, confuz și nesatisfăcător, care va ține copilul blocat într-o lume paralelă, în care el este tot timpul vinovat, prizonier într-un sistem inconștient de autosabotare și autopedepsire.

În spatele mâncatului emoțional poate fi furie

Furia este una dintre emoțiile cele mai activatoare, ea aducând reacții corporale puternice: senzații de tensiune musculară, bătăi rapide ale inimii, senzație de căldură, înroșirea feței, creșterea ritmului respirației. Ignorată sau neascultată, furia poate duce la reactivitate, adică la starea de enervare și reacție chiar și atunci când nu avem o cauză corespunzătoare. Iritabilitatea este un răspuns emoțional agresiv, permanent, irațional, care apare ca reacție la orice stimul și care ține copilul blocat într-o lume paralelă, plină de ostilitate. Iritabilitatea determină automat gânduri autosabotorii și creează stres și conflicte inutile. Mâncarea poate fi folosită pentru reprimarea emoției, păstrând activă cauza care o va face să se exprime iar și iar.

Mâncatul emoțional este asezonat cu gânduri repetitive iraționale

În spatele mâncatului emoțional sunt tot felul de gânduri repetitive, care provoacă neliniște. Apar gânduri de genul nimeni nu mă iubește, nu merit nimic, trebuie să fiu cel mai bun sau niciodată nu reușesc. Aceste gânduri pot circula conștient sau inconștient în fundalul experiențelor, atât înainte de a folosi mâncatul ca mecanism de coping, cât și după acest sistem de autoreglare. De asemenea, pot fi și gânduri care să regleze anxietatea de alimentație: ar trebui să mănânc ca să nu îmi fie foame mai târziu; dacă nu mănânc, o să mă ia amețeala etc.

Mâncatul emoțional se bazează pe interpretări eronate ale realității

În timpul mâncatului emoțional, deseori, simțurile individului nu mai sunt prezente, ci pleacă în trecut sau viitor. Ele nu mai receptează realitatea, ci creează una nouă. Gustul, mirosul, nutrienții din ceea ce mâncăm dispar și apar gânduri despre ce se va întâmpla mâine (o să am 2 kilograme în plus, iar or să mă certe, n-o să iau notă bună la teză), sau rulează scenarii din trecut sau gânduri-virus (niciodată n-o să reușesc să fac asta, mereu greșesc câte ceva, iar nu am făcut ce trebuie). În cazul în care copilul se află într-un context cu mai multe persoane, el nu mai aude cuvintele spuse de ceilalți, ci începe să audă sau să vadă respingere, umilire, abandon, nedreptate.

Mâncatul emoțional ascunde traume active și proiecții ale trecutului în prezent

Deseori, mintea se duce prin locuri cunoscute și asumă multe lucruri în mod automat, bazat pe ce individul a mai experimentat până în acel moment. Copilul poate proiecta în prezent obiceiuri de reglare emoțională a părinților, de exemplu. Și atunci, nu avem o șansă de a schimba situația până când nu reglăm terapeutic, transgenerațional, relația cu părinții, respectiv bunicii, pentru a crea propriul spațiu de identitate. În felul acesta, în prezent, când avem o situație adversă, vom regla emoția exact cum suntem învățați să o facem sau am fost învățați în trecut. Dacă de f iecare dată când apărea o situație de stres major bunica mânca o tavă de prăjituri, mama va perpetua acest comportament complusiv, iar copilul va regla emoțional un test dificil la școală prin 3-4 amandine, în loc să trăiască emoția examenului.

Mâncatul emoțional exprimă nevoi emoționale nesatisfăcute

În spatele fiecărui comportament este o nevoie. Dacă apare comportamentul, înseamnă că o nevoie l-a creat. Aceasta este vestea bună, deoarece identificarea nevoii din spatele comportamentului ne va permite să găsim comportamente alternative de a o satisface, mult mai potrivite. Când nevoile ne sunt nesatisfăcute pe perioade lungi, este posibil să fie blocate prin mecanisme interioare inconștiente, dar acest lucru poate fi descoperit în câteva experiențe terapeutice de autoanaliză.

Ce putem face pentru a gestiona sănătos relația cu mâncarea?

1. Transformarea alimentării în meditație prin experimentarea gustului prezent și conștient

Pentru ca acest lucru să fie cu putință, experiența trebuie să fie mult încetinită și transformată într-o sumă de mișcări, senzații, experiențe senzoriale distincte. Orice vrem să mâncăm, o facem prin mișcări încete, cu atenție sporită pe fiecare senzație care apare. Acest fel de a experimenta relația cu mâncarea poate f i o oportunitate pentru conectare la propriul corp, dar și la cei apropiați nouă, și de a găsi noi metode de relaționare, poate chiar mai potrivite ca înainte, în timpul mesei.

2. Mărirea atenției asupra subiectelor din timpul mesei și evitarea celor provocatoare

Uneori, gândurile care ne apar în minte nu sunt cele mai productive, ba chiar ne amplifică emoțional negativ. Nu avem de câștigat din lupta cu ele, din a încerca să le împingem într-o cutiuță în spatele minții și să le ignorăm. Cu cât le ignorăm mai mult, cu atât ele au mai multă putere asupra noastră, doar că în alt mod, unul mai ascuns. Gândurile au rolul lor de protecție și încearcă în fel și chip să ne avertizeze de potențiale pericole. Dar, uneori, sunt gânduri vechi, repetitive, iraționale, care nu ne mai sunt de ajutor în situația din prezent, deși ele poate au fost cândva de ajutor. Este folositor să ne dăm seama care sunt gândurile care ne încurcă și să încercăm să aducem, în mod intenționat, gânduri care ne susțin. Când le identificăm în timp real, în timp ce se întâmplă, ne aducem intenționat în minte gânduri de suport, gânduri pe care le-am construit cu scopul de a ne ajuta în a reduce din amplitudinea experienței emoționale negative.

3. Transformarea meselor în cocktailuri senzoriale

Ca să ne putem transforma masa în hrănire adevărată, să revenim la o versiune a noastră mai prezentă și conștientă de ce spune și face: se recomandă conectarea la simțuri. O posibilitate este să transformăm gustul prin implicarea celorlalte simțuri, după metoda 5-4-3-2-1. Fixăm privirea pe 5 lucruri pe care le putem vedea și ne plac, ascultăm 4 sunete concomitent sau punem muzica preferată în surdină, atingem conștient 3 obiecte în timpul mesei, experimentăm conștient 2 mirosuri concomitent și care ne fac plăcere și, apoi, gustăm. 4. Satisfacerea nevoilor emoționale ca practică cotidiană de self care Satisfacerea nevoilor noastre emoționale depinde de contactul cu sine și de a-i permite barometrului nostru interior să ne ghideze către practici sănătoase de self care. Contactul cu sine este propunerea noastră pentru a evita păcăleala că mâncarea poate regla emoțional prin evitare emoțională. Propunem folosirea mâncării ca ancoră pentru o stare de prezență conștientă și transformarea ei în oportunitate de contact cu sine pentru o viață trăită din plin. Contactul înseamnă, în primul rând, atenție. Atenție mărită asupra proceselor interioare și surprinderea corelației între stimulii externi și rezonanța lor în interior.